Ce știi despre detectarea gazelor? România

Ⅰ. Scopul utilizării detectoarelor de gaz.

Oamenii folosesc detectoare pentru a proteja sănătatea și siguranța vieții personalului și pentru a proteja proprietățile și activele fixe împotriva daunelor. De asemenea, este pentru a respecta legile și reglementările regionale și naționale.

Ⅱ. Pericolele fiecărui gaz sunt următoarele.

 1. Pericole de incendiu sau explozie: cum ar fi metanul, butanul, propanul etc.

 2. Otrăvire și dăunătoare: cum ar fi monoxid de carbon, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf și unii compuși organici volatili și așa mai departe.

 3. Asfixiere: lipsa oxigenului, oxigenul este consumat sau înlocuit cu alte gaze.

Ⅲ. O introducere la unele substantive comune.

 1. Gaz — O stare a materiei în care densitatea și vâscozitatea sunt extrem de scăzute (față de lichide sau solide) și poate suferi o expansiune sau comprimare semnificativă ca răspuns la schimbările de presiune și temperatură. Poate difuza cu alte gaze și poate ocupa uniform toate spațiile din orice recipient. Este adesea interschimbabil cu „vapor”.

 2. Atmosferă — Suma tuturor gazelor, vaporilor, prafului și fumului dintr-o anumită regiune.

 3. Aer ambiental — Aerul din jurul punctului de instalare al elementului de detectare.

 4. Gaz inflamabil, gaz combustibil — Gaze care pot fi aprinse și ars rapid.

5. Gaze toxice și periculoase — Un gaz poate duce la moarte, rănire, dizabilități sau îmbolnăviri pentru oameni.

 6. Gaz asfixiant — O substanță care înlocuiește oxigenul și afectează respirația normală.

Ⅳ. Cauze obișnuite ale defecțiunii detectoarelor fixe

Utilizatorii au avut o lipsă de înțelegere a performanței detectorului sau au avut o selecție necorespunzătoare a echipamentului, utilizatorul nu a respectat cerințele specificațiilor pentru instalare și întreținere inadecvată, toate acestea putând duce la defecțiuni. Următoarea analiză se concentrează în principal pe motivele defecțiunilor în utilizarea detectorilor de gaz combustibil de către utilizatori și, în același timp, propune modul de utilizare corectă a detectorului de gaz combustibil pentru a minimiza apariția defecțiunilor alarmei de gaz.

1. Utilizare necorespunzătoare de către utilizatori.

Utilizatorii alarmei de gaz trebuie să fie precauți când instalează detectoare de gaz în apropierea echipamentelor de aer condiționat și încălzire. Dacă în timpul utilizării acestor dispozitive, fluxul de aer rece sau cald suflă direct peste alarma de gaz combustibil, aceasta poate duce la modificări ale rezistivității alarmei și poate duce la erori. Prin urmare, este recomandabil să păstrați alarma de gaz combustibil departe de echipamentele de aer condiționat și de încălzire pentru a preveni defecțiunile cauzate de amplasarea necorespunzătoare.

2. Nereguli în procesul de construcție.

Neregulile în procesul de construcție pot cauza funcționarea defectuoasă a detectorului de gaz combustibil în timpul utilizării. Dacă detectorul de gaz combustibil nu este instalat în apropierea echipamentelor predispuse la scurgeri de gaze combustibile sau dacă este instalat în apropierea unui ventilator de evacuare, gazele combustibile scurse nu pot difuza suficient la detector, prevenind detectarea în timp util a pericolului de scurgere.

Dacă un detector de gaz combustibil nu este împământat, acesta nu va putea elimina interferența electromagnetică, care va afecta tensiunea și pot apărea date de detectare defecte. Prin urmare, detectorul de gaz combustibil ar trebui să fie împământat în mod fiabil în timpul construcției. Alarmele și terminalele pentru gaze combustibile sunt instalate în locuri predispuse la coliziuni sau la pătrunderea apei, ceea ce poate duce la întreruperi ale liniilor electrice sau scurtcircuite. Sudarea trebuie să utilizeze flux non-coroziv; în caz contrar, îmbinările se pot coroda sau pot crește rezistența liniei, afectând detectarea normală. Nu scăpați și nu aruncați detectorul la pământ. Depanarea trebuie efectuată după construcție pentru a se asigura că alarma de gaz combustibil este într-o stare normală de funcționare.

3. Întreținere.

Un detector de gaz combustibil, care este utilizat pentru a detecta concentrația de gaze combustibile, trebuie să poată comunica cu mediul său pentru detectare. Prin urmare, este inevitabil ca o varietate de gaze contaminante și praf din mediu să intre în detector. Deteriorarea produsă detectorului de condițiile de funcționare a acestuia este un fapt obiectiv, întrucât mediul de lucru al detectorului de gaze combustibile este relativ dur. Multe detectoare sunt instalate în aer liber, iar întreținerea slabă poate duce la erori sau nedetectarea alarmelor de gaz combustibil.

Curățarea și întreținerea regulată a detectorului de gaz combustibil este o sarcină importantă pentru a preveni defecțiunile. Împământarea trebuie testată în mod regulat. Dacă împământarea nu corespunde cerințelor standard sau dacă nu este împământat deloc, va face detectorul de gaz combustibil susceptibil la interferențe electromagnetice, ducând la defecțiune.

V. Cauze comune ale valorilor de afișare inexacte

Problema 1: detectorul de gaz nu poate fi calibrat.

Motivele posibile pot fi: un senzor defect, o placă de circuit defectă, gaz de calibrare incorectă, lipsă de alimentare sau contact slab. Prin urmare, în funcție de cauză, puteți lua următoarele acțiuni: înlocuiți senzorul, înlocuiți placa de circuit, utilizați gazul de calibrare corect, porniți alimentarea sau reconectați firele.

Problema 2: Semnalul 4-20mA este incorect.

Motivele pot fi: o problemă cu placa de circuit, o problemă cu instrumentul, cablare slăbită sau ruptă sau cablare incorectă. Prin urmare, în funcție de cauză, puteți lua următoarele acțiuni: înlocuiți placa de circuit, citiți manualul instrumentului, conectați firele și corectați cablajul.

Problema 3: Fără ieșire de contact de comutare a releului.

Motivele pot fi: placa de circuit este defectă; releul este prost; cablajul este slăbit sau rupt; cablajul nu este corect. Prin urmare, puteți căuta și contramăsuri în funcție de cauze: înlocuiți placa de circuit dacă este defectă, înlocuiți releul dacă este defect, asigurați-vă că cablajul este conectat în siguranță și corectați orice cablare incorectă.

VI. Locația de instalare

Locațiile din instalație care trebuie protejate sunt în jurul cazanelor pe gaz, compresoarelor, rezervoarelor de stocare sub presiune, buteliilor sau conductelor. Locațiile potențiale de scurgere includ supape, manometre, flanșe, îmbinări în T, îmbinări de umplere sau de scurgere etc. Acestea sunt locațiile în care am lua în considerare instalarea acestora și următoarele posibilități ar trebui luate în considerare atunci când se determină amplasarea specifică a detectorului de gaz.

1. Pentru detectarea gazelor mai ușoare decât aerul (de exemplu, metanul și amoniacul), detectorul de gaz fix trebuie instalat într-o poziție mai înaltă și trebuie utilizat un colector conic.

2. La detectarea gazelor mai grele decât aerul (de exemplu, butan și dioxid de sulf), detectorul trebuie instalat într-o poziție mai joasă.

3. Luați în considerare comportamentul posibil al scăpării gazelor sub fluxul de aer natural și sub presiune și instalați detectorul într-o conductă de ventilație, dacă este cazul.

4. Atunci când determinați locația detectorului, luați în considerare posibilele daune cauzate de evenimente naturale (de exemplu, ploaie sau inundații). Pentru detectoarele instalate în exterior, utilizați măsuri de izolare la intemperii.

5. Dacă detectorul este instalat într-un climat cald și în lumina directă a soarelui, utilizați un parasolar pentru detector.

6. Când luați în considerare condițiile de proces, rețineți că gazele precum butanul și amoniacul sunt de obicei mai grele decât aerul. Cu toate acestea, dacă sunt eliberate dintr-o linie de producție fierbinte sau sub presiune, aceste gaze se pot ridica în loc să scadă.

7. Detectoarele trebuie amplasate ușor departe de componentele de înaltă presiune pentru a preveni formarea de aerosoli. În caz contrar, este posibil ca gazele scurse să treacă prin detector cu viteză mare fără a fi detectate.

8. Trebuie luată în considerare ușurința testării și întreținerii funcționale.

9. Detectorul trebuie montat vertical, cu elementul senzorial orientat în jos. Acest lucru previne efectiv acumularea prafului sau umezelii în fața detectorului și permite gazului să intre fără probleme în detector.

10. Când instalați dispozitive cu infraroșu cu circuit deschis, asigurați-vă că fasciculul infraroșu nu este ascuns sau blocat pentru perioade îndelungate. Blocarea pe termen scurt de către vehicule, personalul șantierului, păsări etc., este acceptabilă.

11. Asigurați-vă că dispozitivul cu circuit deschis este montat pe o structură stabilă care nu este susceptibilă la vibrații.

VII. Avantajele și dezavantajele sistemului de cablare magistrală și a sistemului de cablare de ramificație

Sistemul de cablare al magistralei este cunoscut și ca RS485, în timp ce sistemul de cablare de ramificație este denumit și modelul 4-20mA. Aceste două metode de cablare au fiecare gazdele de alarmă corespunzătoare.

În general, majoritatea detectorilor de gaz care utilizează sistemul de cablare magistrală utilizează un cablu ecranat cu 4 fire, constând din 2 linii de alimentare și 2 linii de semnal, cu o distanță de transmisie relativ mare de aproximativ 1-2 km. Pe de altă parte, detectoarele de gaz care utilizează sistemul de cablare de ramificație utilizează un cablu cu trei fire, incluzând 2 linii de alimentare și 1 linie de semnal, cu linia negativă de alimentare comună cu linia de semnal. Acești detectoare au o distanță de transmisie mai scurtă, de obicei în 1 km sau mai puțin.

Avantajele și dezavantajele sistemului de cablare magistrală și ale sistemului de cablare de ramificație:

Avantajele sistemului de cablare magistrală:

Semnalele uniforme asigură o probabilitate scăzută de defecțiune. Sistemul de cablare magistrală elimină orice inconvenient asociat cu transmiterea datelor, deoarece transportă datele într-un format consistent pe linia de date, sporind astfel fiabilitatea datelor. În plus, are cablare simplă și o sarcină de lucru redusă. Un avantaj cheie al sistemului de magistrală constă în cerințele minime de cablare, simplitate și rentabilitate. Cu o configurație cu patru magistrale constând din două linii de semnal și două linii de alimentare, cablarea este simplă și convenabilă.

Dezavantajele sistemului de cablare magistrală:

Poate apărea întârzierea semnalului. Transmiterea datelor este secvenţială, ceea ce devine deosebit de evident atunci când există numeroase sonde. Pot apărea și probleme de alimentare. Toate sondele sunt alimentate central prin gazdă. Când numărul de sonde crește, capacitatea de alimentare a gazdei poate deveni insuficientă, necesitând soluții locale de alimentare cu energie.

Avantajele sistemului de cablare de ramificație:

Sincronizare bună a datelor și fără limitare a sursei de alimentare. În comparație cu sistemul de cablare magistrală, în sistemul de cablare de ramificație, fiecare detector de gaz comunică separat cu controlerul, permițând transmiterea în timp util a situațiilor de amplasare către unitatea de control. Acest lucru le permite monitoarelor să ia decizii prompte și eficiente, în timp ce echipamentele de control periferice pot răspunde prompt și eficient pentru a preveni accidentele periculoase.

Dezavantajele sistemului de cablare de ramificație:

Cablajul complex și interferența semnificativă a semnalului sunt probleme. Cantitatea mare de cablare are ca rezultat o sarcină de lucru crescută, o instalare complicată și costuri ridicate ale materialelor.